Cistomanometria

Cistomanometria este prima parte a investigatiei urodinamice care foloseste 2 sonde, una vezicala si una rectala, pentru a masura presiunile din vezica si din abdomen in timpul umplerii vezicii. Aceste sonde sunt subtiri si moi astfel incit pacienta/pacientul sa nu le simta in timpul investigatiei.

Cistomanometria poate diagnostica o vezica cu capacitate mica (complianta scazuta), o vezica “nervoasa” (hiperactiva) sau o vezica cu senzatie scazuta sau crescuta. Umplerea vezicii se face pe acelasi cateter cu care se masoara presiunea vezicala. Solutia folosita poate fi serul fiziologic sau apa distilata sterila, la temperatura corpului. Umplerea se face cu o viteza moderata de cca 20-40 ml/s, si in general dureaza cca 10 minute.

A doua parte a probei urodinamice este studiul Debit-Presiune. Aceasta este de fapt faza de urinare in care presiunea din vezica este masurata concomitent cu masurarea debitului/fluxului urinar. Pacienta/pacientul, care sta asezat ca pe toaleta, urineaza intr-o pilnie care dirijeaza urina in debitmetru. Raportarea datelor obtinute din masurarea debitului urinar la datele rezultate din masurarea presiunilor din vezica duce la concluzii importante despre existenta unui obstacol in calea evacuarii urinei (prostata, stricturi pe uretra la barbat, respectiv prolaps genital la femeie), cit si despre capacitatea de contractie a detrusorului (detrusor obosit/hipocontractil, detrusor hiperactiv cu o contractie prea puternica, ce poate pune in pericol rinichii daca determina un reflux al urinei spre rinichi, sau un detrusor complet paralizat)