Urodinamica

Diagnosticul tulburarilor mictionale se face prin investigarea functionala a aparatului urinar inferior, din punct de vedere urologic cat si neurologic.

Investigarea urodinamica implica masurarea presiunilor din vezica urinara, ce asigura stocarea si evacuarea urinei, cat si din sfincterele ce asigura continenta dar si declansarea urinarii.

Interpretarea datelor este facuta de catre medic cu ajutorul unui program computerizat care poate calcula cit de bine se contracta detrusorul si cit de bine sunt coordonate sfincterele cu activitatea vezicii.

Inregistrarea presiunilor se face cu ajutorul unor catetere subtiri care sunt introduse in vezica si sunt conectate la un sistem de manometre, iar acestea la rindul lor sunt conectate la un computer. Vezica este umpluta incet cu ser fiziologic iar pacientul/pacienta relateaza tot ceea ce simte, urmarindu-se ce inregistreaza aparatul atunci cand apar simptomele care il supara zilnic. Functie de comportarea complexului detrusor – col vezical – sfincter striat, atat in cursul umplerii vezicale cat si in timpul mictiunii, fiecare faza a functiei vezicale poate fi complet caracterizata urodinamic, adica functional.

Este singura metoda care studiaza vezica si sfincterele sale in timpul functionarii lor si care poate descrie aceste functii. Celelalte investigatii folosite in urologie, ecografia, radiografiile, RMN-ul, tomografia, sunt investigatii statice, nu pot descrie vezica si sfincterele in cursul functionarii lor.

In prezent clasificarea tulburarilor de mictiune se face cel mai corect pe criterii urodinamice si ca urmare denumirea simptomelor urologice a fost schimbata din iritative si obstructive in simptome ale fazei de umplere, respectiv simptome ale fazei de golire.

Investigarea neurologica se face cu ajutorul diferitelor tipuri de inregistrari electromiografice si a masurarii timpilor de latenta.

Toate aceste investigatii pot fi efectuate simultan cu vizualizarea radiologica a aparatului urinar, metoda denumita videourodinamica.